
Beizadea Dimitrie, a fost trimis școlar de tatăl său Constantin Vodă Cantemir în capitala lumii, la Stambul, cum a trecut puțin de 13 ani. Tânărul prinț a învățat la Academia Patriarhiei ortodoxe din Fanar, și spre seară își avea clipele de taină în grădina saraiului din Galata unde se lăsa învăluit de lumina fermecată a lunii. La Stambul, în fiecare zi, beizadea Dimitrie mânca souffle de castane, zaharicală levantină jinduită și râvnită peste poate. Slugile curățau castanele, cam 500 grame, le opăreau pentru a scoate a doua piele și se aruncau într-o cratiță cu apă fierbinte ca să nu se răcească. Când erau gata fierte, se scurgeau și se treceau printr-o sită foarte, foarte fină. Pregăteau un kap (cratiță adâncă) unde puneau piureul de castane și-l amestecau pe foc cu 80 de grame unt, adăugau apoi 80 de grame zahăr după care retrăgeau de pe foc kap-ul și într-o clipită trânteau unul câte unul 4 gălbenușuri, presărau vanilia în pudră și la urmă cele 4 albușe în zăpadă cu romul odată. Într-o formă rotundă de budincă cu turnul gol pe mijloc, unsă cu unt și zahăr peste tot pe dinăuntru, vărsau amestecul și umpleau trei sferturi forma după care vasul se punea într-o cratiță mare de apă la bain-marie și se lăsa să fiarbă în jur de 40 de minute. În timp ce budinca creștea în jur de 5 cm peste formă, alte slugi frecau o cremă de ciocolată care se potrivea foarte bine cu castanele. Se mai nimerește la souffle un sos de gem cald de caise mai subțire asezonat cu rom. Când budinca se scotea din formă, se servea ori cu sos de ciocolată ori cu sos de caise, după pohte și năluciri. Continuă să citești Souffle cu castane