Întotdeauna Parlamentul României și-a alăturat pe cei mai buni dintre fiii nației, au fost parlamentari Kogălniceanu, Iorga, Titu Maiorescu, Goga, Take Ionescu, Sadoveanu sau Parhon, dar toți oameni veniți din varii îndeletniciri, ce și-au urmat pe mai departe, mai abitir, povara lăsată de către el, AtoateZiditorul. Continuă să citești Ocupațiunile aleșilor
Buna cuviință
Binecuvântată fie Țara Ardealului, adăpost prielnic între munți, cu pășune grasă și apă din belșug, trecut-au peste ea mulțime de lifte – vari, agatâri și huni, goți, maghiari, muscali, nohai sau nemți. Continuă să citești Buna cuviință
Hofball
Adevăratele baluri vieneze au fost şi vor rămâne doar cele ticluite cu meşteşug, îndemânare şi pasiune, la curtea fastuoasă a mult iubitului tată al popoarelor sale, Înălţimea Sa Imperială, Franz-Josef.
La fiece început de an, se desfăşura balul cel mare, Der Hofball, balul Curţii. Celelalte, din timpul anului, se numeau Ball bei Hof, bal de Curte, cu mai puţină etichetă şi strânsoare. Continuă să citești Hofball
Mica evadare
În zilele lipsite de glorie de sub Mihail Sturza, în anul 1848, fierbea sângele în venele tinerilor boieri (de, ca-n ţările Apusului !), se dorea zaveră.
Cuza şi ceilalţi asemenea se adăpostiseră în casele Mavrocordat, ascunşi de căutările agiei şi-şi omorau timpul cu partide de biliard, gioc nobil. Dar fură descoperiţi (ce se poate, oare, ascunde într-o urbe unde se cunoaşte fiecare cu fiecare), legaţi, oarecum bătuţi şi mutaţi cu butca la Galaţi, spre trimiterere în surghiun peste Dunăre, la Măcin. Colonelul Cuza, în încăierere, fusese rănit la picior, şchiopăta.
Dunărea se trecea, atunci, cu bărcile navelor englezeşti amarate la cheiu şi cum toată treaba se petrecea între gentlemeni, la jumătatea fluviului tot echipajul era beat, se cinstiseră cu nobilul vin franţuzesc denumit şampanie. Aşa se face că bărcile ajunseră în loc de Măcin, la Brăila, pe malul celălalt. Continuă să citești Mica evadare
La o aniversară
Dragi oaspeți sau mai degrabă dragi prieteni,
Mulțumesc pentru prezența voastră aici, locul de caznă și bucurie al strădaniei mele din ultimii 25 de ani. La trecerea unui prag cu număr fix de ani în cumpăna vieții, se simte nevoia de a fi înconjurat de cei ce ți-au fost de ajutor, de încurajare, de sprijin în drumul cel greu al realizărilor. Continuă să citești La o aniversară